LINISTE !

Raspunsul Matildei il aduce pe Gigi cu picioarele pe pamantul "obosit de atata praf si toamna",rascolit de atatea perechi de nike ,copite si roti. Gigi se relaxeaza de jos in sus si de sus in jos,combinatie fluida a carei sinergie, in loc sa ii produca vesnica adormire ,degraba il mobilizeaza fixandu-l abrupt in real.
Carnea si nervii il dor de atata liniste adunata la un loc ; tacere profunda , materiala aproape ,asemeni unui nor din vata in care pana si lumina isi pierde coerenta, pana si sunetul - ricoseaza . Acum si aici nu se mai aude nimic : nici clopotul tumelor, nici cantecul raului (izvor, fluviu ,chiuveta..)nici strigatele vecinei batuta cu sarg, nici tancurile din vecini.
CAP.II.
Voind parca sa se agate macar de tonalitatile vocii sale Gigi se adresa, agresiv, universului:- Baaa ! Ati murit, dracului, toti ?!
- Nu.
Acesta a fost capitolul II .